Extrase Articole
„la musique de TIBERIU OLAH, tissée avec le silence, empreintée d’un mystère contemplatif et sauvage, retient particulièrement l’attention” (Jacques Lonchampt, completare la Émile Vuillermoz – Histoire de la musique, p.579)
“Tiberiu Olah, un des plus remarquables compositeurs roumains d’aujourd’hui” (Jacques Lonchampt, Compositeurs de l”est, Le Monde, 12.X.1979) “le transformationnisme inventif d’un maître comme Tiberiu Olah” (Costin Cazaban - La Roumanie expose son avant-garde, Le Monde, 9-10.VI.1991)
„Indiscutabil, Tiberiu Olah este, alături de György Ligeti, ori de Ivo Malec, o personalitate de primă mărime a muzicii contemporane, apărută în generosul spațiu sud-est european.” (Fred Popovici - „Simfonia a II-a” de Tiberiu Olah, revista Muzica, III/1989)
„Talentul, fantezia constructivă, frenezia ritmurilor, pe care le face să trăiască halucinant cu o iscusință cu totul personală, au cucerit și cuceresc mereu la acest maestru al compoziției. T. Olah are darul excepției.” (Iancu Dumitrescu - Moderato cantabile, în Săptămâna, București, 27.VI.1975)
“o muzică a unui maestru de talie mondială, poate cel mai dotat spirit novator de la George Enescu încoace.” (Doru Popovici - Originalitate, în Săptămâna, București, 13.XII.1985.)
“Tiberiu Olah este personalitatea proeminentă a școlii românești de compoziție a acestui sfârșit de secol, ce și-a asigurat deja un prestigios loc în ierarhia artistică universală.” (Viorel Cosma - O aniversare meritată. Tiberiu Olah la 70 de ani, în Rampa, București, 9.XII.1998)
“Când l-am văzut pentru prima oară /…/ mi s-a părut că seamănă leit cu Cumințenia pământului a lui Constantin Brâncuși. E foarte interesantă această formă telurică ce se degaja cu o forță uriașă din acest omuleț care era Tiberiu Olah. Ea se manifesta prin sunete, se manifesta printr-un torent de idei, ca o forță” (Aurel Stroe - interviu acordat Sorinei Goia în octombrie 2002)
„Tiberiu Olah s-a preocupat, timp de peste 40 de ani, de filtrarea cu mult talent a unor sugestii folclorice (provenite îndeosebi din zona Transilvaniei) în limbaj melodic, armonic, ritmic, coloristic, prin tehnici ingenios-moderne ce l-au plasat, de la sfârșitul anilor ’50, printre reprezentanții semnificativi ai avangardei românești.” (Valentina Sandu-Dediu - Muzica românească între 1944-2000, Editura Muzicală, 2002)
“Fascinează modul în care autorul recurge la forța elementelor primare – sunet, ritm, culoare timbrală, forme arhetipale – și declanșează, variază practic la infinit construcția sonoră, înzestrând-o cu alte și alte expresii.” (Laura Manolache, Pe teme de creație, interviu cu Tiberiu Olah, revista Muzica, III/1991)
„Tiberiu Olah rămâne tipul compozitorului total al zilelor noastre; de fapt, exponentul ideal al personalității complexe a secolului XX.” (Viorel Cosma - Tiberiu Olah, laureat cu Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, în Actualitatea muzicală, nr.96, I pe martie 1994)
„Muzica sa a reușit să surprindă folclorul în existența sa cea mai esențializată, mai pură și mai distilată. /…/ Dar perioada cea mai elevată din creația lui Tiberiu Olah este, după umila mea părere, cea de după anii 1980. Atunci, maniera artistică ce purta amprenta stilistică „Olah” a căpătat o nuanță eufonică și o tendință metastilistică. Aș menționa câteva capodopere realizate în respectiva perioadă: Simfonia a III-a (metamorfozele Sonatei Lunii), Obelisc pentru Wolfgang Amadeus, Simfonia a IV-a „Giocosa?”.” (Octavian Nemescu - In memoriam Tiberiu Olah, revista Muzica, IV/2002)
„Indiferent de spectaculosul mijloacelor sonore utilizate, întotdeauna de mare efect, muzica lui Tiberiu Olah este marcată, în esență, de o profundă interiorizare. Decantarea, cristalizarea expresiei, cizelată până la a dezvălui esența, în spiritul însuși al idealului de simplitate inspirat de milenara experiență a artei folclorice românești, se află la temelia irezistibilei sale forțe emoționale.” (Luminița Vartolomei - Surse artistice extra-muzicale, 1961, republicat în Stop-cadru în sonor, Ed. Muzicală, 2002)
“nimic nu ne împiedică să-l plasăm de pe acum în fruntea elitei compozitorilor români, căci moștenirea sa artistică îl situează în vârful corifeilor noștri de statură universală.” (Viorel Cosma - Tiberiu Olah, în Muzicieni din România. Lexicon, Vol. VII, Editura Muzicală, București, 2004)
„un lirism reținut, pregnanță ritmică, o anumită nervozitate ce conferă discursului forța imperativului, remarcabila intuiție timbrală și formală ne atrag spre muzica lui Tiberiu Olah.” (Mihai Moldovan, citat în Laura Manolache, Pe teme de creație, interviu cu Tiberiu Olah, revista Muzica, III/1991)
“Tiberiu Olah nu era numai un talent impetuos, frust, capabil de largi desfășurări dramatice, de un lirism răscolitor, ci și un intelect gigantic” (Andrei Tănăsescu - Tiberiu Olah și muzica de film, în Tiberiu Olah - Restituiri, ediție alcătuită, îngrijită și adnotată de Olguța Lupu, Editura Muzicală, București, 2008)
„pasiunea viguroasă crescând până la violență, dar stăpânită de luciditatea constructivă și înfrumusețată de o inepuizabilă fantezie a combinațiilor coloristice” (George Bălan - Prime audiții clujene, Contemporanul, București, 23.II.1962)
„Deși înarmat cu tot arsenalul a ceea ce se numește în mod curent tehnica scriiturii moderne, Tiberiu Olah nu face concesii, ci supune tehnica expresiei muzicale, urmărind adevărul și marile întrebări ale condiției umane” (Dan Anghelescu - Constelația omului sau măsura maturității unui compozitor, în Flacăra, București, 20.V.1976)
“Prietenilor mei Tiberiu Olah și Anatol Vieru, în a căror muzică am deslușit o atât de profundă înțelegere a exemplului enescian…” (George Bălan - dedicație tipărită în volumul Enescu - Editura Muzicală, 1962)
“Tiberiu Olah compune pentru a descoperi un uniÂvers, pentru a atrage tuturor atenția asupra lui, penÂtru a ni-l comunica.” (Carmen Stoianov - Tiberiu Olah, revista Muzica nr. II-III 1978)
„cât de ordonat și precis s-au înșiruit capodoperele semnate de Tiberiu Olah, acest artist gânditor, prea modest, înzestrat cu atâta putere de pătrundere în misterul creației” (Olga Grigorescu - prezentare Tiberiu Olah în caietul SMC, 23-30.V.2004)
„Energia cinetică deosebită, ce devine aproape palpabilă la audiție, este una din constantele creației sale. Forța lui Olah rezidă în apelul permanent la elementele primare (trison, pentatonie, ritmuri pregnante), aflate toate într-un continuu proces de preschimbare, de remodelare a expresiei (asemănător discursului enescian), dar folosind cu preponderență principiul contrastului.” (Olguța Lupu - Tiberiu Olah - arta contradicției aparente reflectată în strategii ritmice, Muzica, IV/2004)
„Sculptura lui Brâncuși, ca și muzica lui Olah, semnifică o trecere în lumină mai înaltă.” (Doru Popovici - în Radio România, nr.298/14.X.2002)